POPULAŢIE, AŞEZĂRI. Pe suprafaţa Mărişelului de 8594ha trăiesc cei 1786 mărişeleni în 630 gospodării risipite pe văi şi culmi, cu o densitate de 20,8 locuitori pe km2.

Caracteristica localităţii fiind risipirea, nu putem defini foarte bine vatra satului. Cele 630 de gospodarii sunt cât de cât grupate astfel: Mărişel – 171, Copcea – 143, Stăneşti – 130, Costeşti – 125, Roşeşti – 61. Dar şi acestea pot fi reîmpărţite în crânguri, ca cele de la Zmida, La Ceacani, Măcăreşti, Pârâul Porcului, Criteni, Indreşti, La Prigoană, Ileşti, Boreşti, La Coliba Mâţului, Poiana Ijeşti.

Comuna Mărişel este alcătuită din sate risipite, denumite şi crânguri sau cătune: La Coliba Mâţului, Copcea, Mărgineni, Zmida, Bărăganii, Ţiganu, Prepuşeşti, Mituleşti, Bizeşti, Ciumeşti, Scrindei, Tăcărneşti, La Prigoană, Ruseşti, Râteşti, Măcăreşti, Cărămbeşti, Ileşti, Andrăşeşti, Dobreşti, Boreşti, Dânceşti, Porcari, Pleşeşti, Icobesti, Buteşti şi Indreşti.

În zona Fântânele, în locuri izolate, întâlnim gospodării sezoniere, grupate în nămaşe. La începutul lunii iulie, în fiecare an,  ţăranii urcă la aceste colibe, case foarte simple, de obicei cu pământ pe jos, cu ferestre minuscule şi cu acoperiş de paie sau ţigle de lemn. Aici, în mijlocul pădurilor de molid, ei „muntăresc” până la începutul lui septembrie cu toate animalele, neavând în sat culturi agricole cu excepţia unor mici parcele cu cartofi.

Zona centrală a comunei este Mărişel-Stăneşti, unde se găsesc Primăria, Biserica, Şcoala Pelaghia Roşu, Muzeul Satului, dispensarul uman, dispensarul veterinar, postul de poliţie, magazine şi alte unităţi de alimentaţie şi turism.

TOPONIMIE. Majoritatea grupurilor de case au primit denumirea după capul primei familii care s-a aşezat în acel loc( Mariş – Mărişel, Stan – Stăneşti, Roşu – Roşeşti, Rus – Ruseşti, Indrei – Indreşti, Macarie – Macareşti, Cărăuţa – Cărăuţeşti, Bora – Boreşti) dar şi după caracteristica principală a locului ( Frântura, Coliba, Râteşti).

CĂI DE COMUNICAŢIE. Datorită accesibilităţii mai mari şi culmilor domoale, zona Mărişelului are o reţea de căi de comunicaţie mai deasă decât alte zone montane din ţară. Principala cale de legătura cu Mărişel şi între mai multe crânguri este drumul judeţean 107P, care din localitatea Someşul Rece urmează pe stânga Valea Someşului Cald până la crângul Roşeşti (denumit şi Mărişel – Colonie deoarece aici s-au stabilit cei care au lucrat la Centrala Hidroelectrică , precum şi cei care o întreţin), urcă pe Valea Leşului până pe platou, apoi şerpuieşte în pantă lină până la Crucea Iancului de la Fântânele şi coboară la locul numit La Grinzi.In fiecare an, in luna iunie, are loc aici Raliul Clujului, serpentinele si panta acestui drum judetean asigurind conditiile optime pentru desfasurarea lui.

De asemenea, există şi drumul judeţean 110A cu o lungime de 14,6km pe teritoriul comunei care face legătura dintre Măguri-Răcătău şi crângul Stăneşti. Celelalte drumuri dintre crânguri sunt pietruite şi pot fi practicabile cu căruţa, sania şi alte vehicule de teren şi oferă o panoramă splendidă în toate anotimpurile.

Pentru aprovizionarea cu lemne, transportul fructelor de pădure culese de pe povârnişuri şi din păduri, mai sunt practicabile şi drumurile forestiere Pârâul Porcului I (4,3km), Pârâul Porcului II (1,8km), Sub Ijar I (3,2km), Sub Ijar II (2km), Captare Răcătău (3,6km) şi Dobreşti (4km), acestea fiind o călătorie prin timp şi frumuseţe.

Biserica din Mărişel, locaş primordial pentru păstrarea credinţei faţă de Dumnezeu şi neam, stă mărturie a eroilor neamului care s-au perindat pe aici. Elementul unicat îl constituie portretele medalion ale celor trei eroi ai moţilor: Horea, Pelaghia şi Iancu. Horea, prezent la Mărişel în noiembrie 1784, când a numit conducători din aceste părţi, era susţinut de mărişeleni care-şi puneau mari speranţe în izbânda luptei pentru abolirea iobăgiei. Pelaghia Roşu este înfăţişată robustă şi frumoasă amintindu-ne de cuvintele atribuite ei : „Pentru noi Dumnezeu priveghează”. Portretul din dreapta ni-l prezintă pe craiul moţilor şi al Munţilor Apuseni, reprezentantul dreptăţii: Avram Iancu. Sub privirea-i pătrunzătoare îi deducem hotărârea de a nu se încovoia în faţa nici unui străin şi rostind deviza: „ Sau punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim”.

Biserica din Ruseşti este cel de-al doilea locaş de rugă şi credinţă de pe teritoriul Mărişelului. A fost ridicat în anul 1907 din lemn, în formă de corabie, în stil maramureşean.