Zonele din Copcea situate de-a lungul drumului judeţean sunt propice dezvoltării unităţilor de turism, având acces direct la şosea, precum şi utilităţi necesare confortului turiştilor şi fiind situate în centrul comunei, aproape de centrele de interes turistic din vecinătatea  satului: Cheile Someşului Cald şi ale Răcătăului, lacul Beliş şi Tarniţa, viitoarea pârtie de schi dinspre Beliş.

Potenţialul turistic al zonei a crescut în ultimii ani datorita faptului că Mărişelul a fost declarat localitate rurală ecologică (produse alimentare, păşuni şi păduri ecologice) precum şi datorită existenţei unor arii protejate.

Rezervaţia Măguri-Răcătău. Comuna Măguri-Răcătău are pe teritoriul său şapte zone naturale protejate. Dintre acestea patru reprezintă zone protejate de interes judeţean – Defileul Răcătăului (cunoscut şi sub numele de „Împărăţia lui Zamolxe”), Cheile Dumitresei, Turbăria de la Dameş şi Balomireasa, muntele din care izvorăşte Someşul Rece şi Răcătăul. Numeroase drumuri şi poteci care împânzesc zona montană oferă posibilităţi multiple de organizare a unor excursii spre Dobrin, Vârful Dumitreasa, Piatra Groşilor, Muntişoru, Bogdanul, Chicera Comorii şi Chicera lui Matei.

Defileul Someşului Rece. Între Gura Negruţei şi locul La Luncuţa, Someşul Rece formează un defileu adânc şi sălbatic, străbătut de un drum forestier, care urcă abrupt, strecurându-se pe sub pereţii de stâncă. Pe unii dintre aceştia sunt amenajate scurte trasee de alpinism. În amonte este Gura Dumitresei, unde lângă un pinten stâncos, înălţat în mijlocul văii se află un mic loc de campare şi parcare, unicul din defileu. La capătul superior al defileului ajungem la barajul Someşul Rece, care face parte din amenajarea hidrografică Someşul Cald – Someşul Rece. Defileul se găseşte pe teritoriul comunei Măguri-Răcătău şi a fost declarat de către Consiliul Judeţean Cluj zonă protejată, prin Decizia 147 / 1994. Legătura dintre această arie şi Mărişel se face prin intermediul drumului pietruit construit pe vremea Mareşalului Ion Antonescu.

Rezervaţia Padiş. Regiunea Padiş se află în Munţii Apuseni, mai precis în partea de nord a munţilor Bihor, la aproximativ 15 km est de satul Pietroasa. Aceasta este formată din bazinul închis Cetăţile Ponorului (incluzând Cheile Galbenei şi Poiana Florilor) la sud –vest, Cheile Someşului Cald – Poiana Vărăşoaia – Poiana Cuciulata la nord şi Valea Boga  în nord –vest (la poalele Vârfului Boghii).

Considerate cel mai grandios fenomen carstic al României, Cetăţile Ponorului reprezintă obiectivul de maxim interes din zona Padişului. Sunt declarate monument al naturii, dar nu există restricţii de acces. Vizitarea circurilor calcaroase constituie o tură spectaculoasă care nu necesită decât echipamentul obişnuit de munte. Numele de “Cetăţi ale Ponorului” vine în primul rând de la ceea ce s-ar putea considera ca fiind sectorul de suprafaţă al acestui fenomen carstic. Este vorba de un ansamblu de trei mari circuri calcaroase, dintre care cel central reprezintă închiderea în fund de sac a Văii Cetăţilor. Albia acesteia, transformată într-un haos de blocuri enorme de piatră, se sfârşeşte la picioarele unui perete de peste 100m înălţime, în care se decupează cea mai impresionantă intrare din carstul românesc: portalul Cetăţilor Ponorului. Cea mai frumoasă peşteră este Peştera Gheţarul Focul Viu care  este alcătuită din două săli, din care prima de mari dimensiuni, ocupată de un imens bloc de gheaţă. Accesul în peşteră se face pe o galerie descendentă, unde este montată o scară de lemn. Tavanul sălii mari este spart de o fereastră prin care a căzut o mare cantitate de buşteni si frunze din exterior, acumulate într-o imensă movilă în centrul sălii. Peştera este foarte uşor accesibilă în sectorul său superior, unde lumina pătrunsă prin hornul din centrul Sălii Mari permite vizitarea fără lămpi cu acetilenă sau lanterne electrice. Temperatura este destul de mică (în jur de 0ºC) chiar şi-n timpul verii.

Rezervaţia Scărişoara. Principalul punct de interes îl constituie peştera cu acelaşi nume. Drumul spre peşteră porneşte din comuna Gîrda, situată pe valea Arieşului Mare la 32km amonte de Câmpeni. Intrarea în Gheţarul de la Scărişoara se face prin intermediul unui impresionant aven, a cărui gură, cu un diametru de până la 60m se deschide în inima pădurii care îmbracă Creasta Pârjolii. O potecă îngustă săpată în stâncă şi câteva scări metalice ancorate în pereţi înlesnesc coborârea celor 48m cât măsoară adâncimea avenului. Pe fundul lui se păstrează în tot timpul anului un strat gros de zăpadă – primul semn al lumii îngheţate adăpostite în adâncuri. Aici se află (sub forma unui impresionant portal măsurând 24m lăţime şi 17m înălţime) intrarea propriu-zisă în peşteră. Topografia Gheţarului de la Scărişoara este simplă, deoarece peştera reprezintă în fapt o încăpere unică cu o dezvoltare totală de 700m. Aproximativ în mijlocul acestei încăperi se află un imens bloc de gheaţă, cu un volum de 75.000mc şi care dăinuie în peşteră de peste 4000 de ani. Faţa superioară a blocului (3000mp) formează podeaua Sălii Mari. În a doua sală, denumită Biserica, apar primele formaţiuni stalagmitice de gheaţă care sclipesc uneori sub razele de lumină reflectate de zăpada din fundul avenului asemenea unor gigantice lumânări aprinse. Biserica încheie zona turistică clasică din interiorul peşterii, restul fiind până-n prezent rezervaţie ştiinţifică, cu două sectoare distincte. Vizitarea se poate face pe tot parcursul anului, în special în ultimele luni de iarnă, când aceste formaţiuni ajung la dezvoltarea maximă şi conferă peşterii o frumuseţe într-adevăr neobişnuită.

Bazinul Hidrografic al Someşului Mic este format din sub-bazinele râurilor Someşul Rece şi Someşul Cald, cu afluenţii lor, la care se adaugă, din punct de vedere hidrologic, şi bazinul superior al Văii Ierii (până la barajul Bondureasa) şi afluenţii ei de stânga – Calul şi Şoimul. Acest sistem a pecetluit legătura dintre Someşul Rece şi Someşul Cald, care, pe lângă faptul că se unesc în acumularea Gilău, mai au acum două legături artificiale subterane, prin care Someşul Rece îşi dăruieşte o mare parte din ape Someşului Cald. Din lacul Beliş-Fântânele, apa este deviată prin subteran, printr-un tunel de 8,475 km, până la turbinele Centralei Hidroelectrice Mărişelu, situate adânc în inima muntelui. După un nou parcurs subteran de 3,65 km, apele ies la suprafaţă la coada lacului Tarniţa.

Amenajarea hidrografică de pe Someşul Cald şi Someşul Rece.

Barajul şi Lacul  Fântânele. La 26 noiembrie 1976 barajul a atins înălţimea de 92m, înghiţind 2.300.000mc de stâncă. Barajul a stăvilit apele Someşului Cald la care se adaugă apele Răcătăului adunate în barajul Izvorului Alb şi cele adunate prin captările Someşul Rece, Negruţa, Şoimu, Lindru şi Iara, obligate să parcurgă o cale subterană pe sub Mărişel. Astfel, bazinul lacului aduna 220 milioane mc de apă, întinzându-se pe o lungime de 22km.

Centrala Hidroenergetică Mărişelu. Apa Lacului Fântânele este dirijată printr-un tunel-galerie de 8,475km spre Centrala Hidroenergetică Mărişelu. După cea de la Lotru, această centrală este a doua ca mărime de pe cursurile interioare ale României. Ea are o putere instalată de 220,5MW, fiecare turbină având câte 75.000 de cai putere. Amenajarea hidrocentralei la 80m sub munte provoacă vizitatorilor uimire şi admiraţie.

Alt obiectiv din salba amenajărilor hidroenergetice este şi Lacul Tarniţa cu un volum de 74 milioane mc şi o lungime de 8km. În acest lac, printr-o galerie de 3339m sunt dirijate şi apele Someşului Rece. În 1974 a fost terminat barajul înalt de 97m de la cota de 520m altitudine şi centrala care poate furniza sistemului energetic o putere de 45MW.

Aceste obiective hidroenergetice, pe lângă energia furnizată ţării întregi au oferit Mărişelului  căi de legătură cu ţara, drumuri modernizate, pregătire profesională oamenilor din zonă şi au sporit potenţialul turistic al zonei.

Mărişelul oferă atâta istorie şi frumuseţe peisagistică încât dorim s-o împărtăşim şi altora , să-i invităm, să-i găzduim şi să-i călăuzim prin tainicele cotloane ale Someşului Cald, ori pe potecile de legătură cu celelalte sate ale Ţării Moţilor, încărcate de istorie, farmec şi pitoresc arhaic.